BUBURUZA VESELĂ (DLC+DOS)

 

SĂ ÎNVĂȚĂM O POEZIE DESPRE O BUBURUZĂ ! (DLC- memorizare)

BUBURUZA

de Valentina Buciumeanu

 

Pe un fir verde de iarbă,

buburuza urcă-n grabă,

De astrul zilei fermecată,

De atâta efort îmbujorată.

Chiar în vârf, ea se oprește,

Stă puțin, se odihnește

Și își zice cu întristare

„Greu e să ajungi la soare!”

Să-i fac rău, nici nu gândesc

Sau în palmă s-o strivesc.

Îi întind un degețel,

Ea se urcă-ncet pe el,

Și se bucură nespus

Că-i acum atât de sus!

Privește apoi spre zare

Și se avântă-n zbor spre soare.

Alte poezii despre insecte pot fi accesate aici:

https://gradinita1chiricari.wordpress.com/2016/05/04/poezii-despre-insecte/

 

 

RUZA, BUBURUZA VESELĂ (DOS- lipire)

Pentru încălzirea mușchilor mâinii, am folosit cântecelul următor:

 

Legenda buburuzei

     LEGENDA BUBURUZEI

de Eugen Jianu

( imagine preluată de aici: http://planse.blogspot.ro/2014/04/buburuze-imagini-cu-insecte-siluete.html)

                         Au ieșit ghioceii albi, brândușele galbene și toporașii albăstrii. Albinele își deretică stupul; că mâine or să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă, găinile scurmă și cotcodăcesc. Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba.

                    Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate.

Buburuza s-a întristat.

– Ce mică și neînsemnată sunt. Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu.  Nimeni nu mă bagă în seamă! zicând acestea și-a desfăcut larg aripile lăsându-le purtată de-o boare de vânt. Așa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se juca.

– Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuză. Ce gâză micuță și drăgălașă, i-o fi frig… Dar de acuma, gata! Nu te mai necăji, buburuzo. Am să te încălzesc eu! Și co­pilul a ridicat încetișor mâna către soare și-a mângâiat cu drag stropul roșu care îi înflorea în palmă. Apoi a suflat încetișor asupra-i.

– Hai du-te, buburuzo! Încălzește-te la soare!

S-a bucurat buburuza. A înțeles că, mică și neînsemnată cum e, are și ea un rost pe lumea asta. E cea dintâi gâză care se arată primăvara.

                E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasă.

***

                   Pentru ca buburuza să se bucure pe deplin, ne-am gândit să îi mai aducem și alte „surate” cu care să se joace. Așa că, după ce am ascultat cu atenție povestioara de mai sus,  am pictat cu roșu  câteva coji de nucă, apoi am pictat și câte șapte punctulețe negre ( nici mai multe, nici mai puține) și, cu ajutorul plastelinei și a câtorva bobițe de poliester, am realizat gărgărițele.

Tabloul nostru s-a numit: Gărgărițele plimbărețe

Materiale necesare: jumătăți de coji de nuci,plastelină, bobițe de poliester, duplex (pentru frunze), acuarele, flori colorate, foarfece